Originally posted on Culcă-te, Gheorghe, culcă-te, Ioane!:
De câte ori văd un anunţ cu “căţeluşi părăsiţi într-o pungă, în tomberon”, “căţel învârtindu-se bezmetic printre maşini”, “pisică prietenoasă găsită pe stradă, curată, miorlăind sinistru” sau “proaspătă mămică azvârlită în drum cu patru puiuţi mici”, ura mea pentru omenire mai creşte puţin.
Un animal protejat, crescut în casă, e complet fără apărare pe drum. Se mai adaugă şi trauma emoţională. Ştiu, voi, incapabili de vreo emoţie pe bune, nu ştiţi cum e aia. Dar animalul ăla vă chiar iubea. Şi azvârlirea pe drum e o sfidare, o batjocură la adresa încrederii lui.
Un pui mic, abandonat în cutia de pantofi, e sortit unei morţi oribile, lente, nemeritate. Doar pentru că nişte imbecili siniştri nu înţeleg importanţa sterilizării.
Dar cel mai oribil mi se pare să abandonezi o căţea sau o mâţă cu pui. Sunt în punctul ăla fragil de după naştere, helăăău. Organismul lor tocmai a făcut un efort…
View original 107 more words
